Danut Ilie

dail1 dail2

 

Dragii mei,

La îndemnul fratelui în Domnul şi a vechiului meu prieten Nelu Cinteanu, voi scrie cateva rânduri despre mine, cu dorinţa ca să pot fi o încurajare pentru cei care citesc, fie că mă cunosc, fie că nu m-au cunoscut.
M-am născut într-un sat din Ţara Haţegului – cea mai frumoasă ţară de pe pământ – în anul 1952, septembrie 22, într-o familie de credincioşi baptişti (părinţii, bunicii şi străbunica).
A fost un mare har pe care mi l-a făcut Domnul că m-a aşezat în această familie. Aici L-am întâlnit pe Domnul ca Mântuitor, aici am învăţat devotamentul pentru Dumnezeu, aici am învăţat ce înseamnă să-L slujeşti pe Dumnezeu … aici am învăţat să cânt. Tatăl meu, care acum este la Domnul, mi-a insuflat această pasiune de a-L lăuda pe Domnul prin cântare şi am făcut-o de atunci şi o fac şi acum.
După ce am plecat din mijlocul familiei la Timişoara, odată cu începerea facultăţii (începutul anilor 1970), în bunătatea Sa, Domnul a aşezat în drumul vieţii mele oameni de-ai Lui prin care m-a binecuvântat mult, mai mult decât mi-aş fi putut închipui eu. Am în mintea mea foarte multe nume, dar ar fi greu să le înşir aici, riscând să uit pe cineva, de aceea n-o s-o fac acum. În schimb, vreau să spun că în ce priveşte pasiunea mea pentru muzică şi dorinţa de-a face ceva în această direcţie, am fost motivat de câţiva fraţi pe care mi-i amintesc mereu şi pe care o să-i amintesc pe nume, pentru încurajarea lor – o parte din ceea ce sunt acum li se datorează. În perioada studenţiei am avut harul să pot învăţa din tainele muzicii în preajma unor fraţi dragi, care mi-au devenit apoi prieteni: Achim Pele, Petrică Matcău, Stefan Fericeanu, Onuţu Oarcea. Sunt un autodidact în ale muzicii (am terminat facultatea de matematică!!), dar sunt unul care a „furat” mult de la toţi cei care au oferit câte ceva, şi am ajuns apoi să slujesc în biserică şi în acest domeniu, al muzicii. Mai întâi la Lupeni (1975 – 1990) unde am lucrat cu cor de tineri, cor femeiesc, cor bărbătesc, cor mixt, cor şi orchestră de mandoline. Îmi amintesc cu multă plăcere despre această perioadă de slujire în Biserica Baptistă din Lupeni, a fost perioada consolidării formării mele – nevoia m-a obligat să scriu pentru aceste formaţii, să aranjez anumite piese adaptate la formaţiile cu care lucram – a fost deosebit. Deseori în acea perioadă mă gândeam la prieteni vechi care erau plecaţi în State şi mă întrebam, oare de ce nu traduc şi de ce nu trimit cântări şi aranjamente noi în ţară. Mare mi-a fost bucuria, când într-un târziu, bunul meu prieten Nelu Cinteanu împreună cu soţia lui (un „autodidact” şi el) ia iniţiativa de a înfiinţa OAW şi de a traduce cântări cu care lauda noastră pentru Domnul a fost mult îmbogăţită. Mă rog în permanenţă ca Domnul să binecuvânteze pe toţi cei care au decis să-şi folosească darul pe care Domnul l-a pus în ei şi astfel să putem fi cât mai mulţi binecuvântaţi în felul acesta.
In perioada 1990-1991 m-am ocupat puţin şi de corul Bisericii Baptiste „Betleem” din Haţeg, iar din 1991, toamna, am revenit în Timişoara unde cu ajutorul Domnului am ajutat la înfiinţarea Liceului Teologic Baptist, fiind directorul acestei şcoli până în prezent – o altă oportunitate, cu noi provocări, dar şi cu binecuvântări speciale. În acest timp am continuat să slujesc pe Domnul lucrând mai la început cu corul Bisericii Baptiste „Betel” (biserica nr. 1 – cum o cunosc cei mai multi), unde am avut o excelentă colaborare cu dirijorul orchestrei, fratele Doru Racovicean. Din 1995 m-am transferat la Biserica Baptistă „Betania” – biserica pe care multi studenţi din perioada anilor 1979 – 1990 o cunosc ca fiind biserica în care ei aveau un loc special, acolo unde se organizau periodic întâlnirile cu absolvenţii de facultate, locul unde era har şi acolo unde harul continuă şi astăzi, … să nu treceţi prin Timişoara fără a veni şi pe la Betania!
Din 1995 lucrez cu corul de la Betania, o onoare pentru mine şi o mare responsabilitate. Cu ajutorul Domnului am reuşit multe lucruri frumoase, lucruri care au depăşit deseori cu mult abilităţile noastre muzicale, slujire în care L-am simţit pe Domnul împreună cu noi. În tot acest timp Dumnezeu ne-a binecuvântat cu slujitori deosebiţi. Corişti de excepţie (profesionişti de la Filarmonica Banatul, absolvenţi ai secţiei de canto de la facultatea de muzică etc.), pianişti deosebiţi, fraţi şi surori care s-au pus la dispoziţia Domnului cu tot ce Domnul le-a dat şi cu care împreună am format o familie bine integrată în familia de prieteni ai Domnului Isus de la Betania. Lucrăm mult la inima noastră, veghind să rămânem plăcuţi Domnului şi vedem cum El toarnă binecuvântările Lui peste lucrarea – uneori slabă – a mâinilor noastre.
Mă bucur acum de colaborarea cu voi toţi.
Dragii noştri, fiţi încurajaţi de aceste cuvinte şi duceţi lucrarea mai departe. Domnul nostru MERITĂ lauda noastră dintr-o inimă curată.

Vă mulţumim pentru rugăciunile voastre. Mulţumim pentru cei de la OAW şi pentru cei de pe armonii_duhovniceşti. Fiţi binecuvântaţi!
Cu multă preţuire,fratele vostru în slujire, Ilie DĂNUŢ
P.S.Pentru ca să vă puteţi ruga mai concret pentru noi, vă ataşez alături o poză cu familia mea, din păcate n-am găsit una în care să fie şi ginerele meu (Marcel)- el este în acest caz fotograful, iar în poză, de la dreapta la stânga: eu, soţia (Amalia), fiica (Daniela) cu nepoţica (Lois – ea studiază acum vioara), fiul (Emanuel) şi nora noastră (Diana) cu cea de-a doua nepoţică a noastră (Anna) – lipseşte Marcel. Şi încă o poză cu o parte din cor cu care am fost într-o misiune în Austria (poza este de la biserica din Krems).
M-am gândit de asemenea să vă ataşez şi două cântări pentru care am adaptat textul (în vremurile acelea de demult – anii ’80) şi care cred că pot aduce bucurie pentru cei cărora le va face plăcere să le cânte – permit interpretări bogate. Nu ştiu dacă între timp au mai fost traduse … dacă nu le-aţi avut până acum, bucuraţi-vă de ele lăudându-L pe Domnul!