Eugen Nicodim Dragoiu

Ma numesc Eugen Nicodim Dragoiu

M-am (adică am fost) născut la Baia de Criş, lângă Ţebea, jud Hunedoara, într-o zi de 15 aprilie1959. Am crescut în biserica baptistă din Ţebea, unde am început activitatea muzicală, mai întâi ca solist preşcolar, apoi duetist cu fratele meu, Otniel Gamaliel (care în 2011 a trecut la cele veşnice, la numai 50 de ani), iar mai târziu, în ciclul primar, ca artist liric-corist, la sopran, alături de mama, care era bună cântăreaţă.

Prin clasa a 6-a, am urmat familia care s-a mutat la Deva. Acolo am stat până în clasa a 8-a, mutându-mă la tenor, tot la cor.

Din anul I de liceu (Informatică), m-am mutat singur (de nevoie) la Timişoara. După 1 an de timiditate, am fost depistat şi cooptat într-un cvartet bărbătesc (tenorul pleca în armată), la biserica baptistă nr.2, în piaţa Traian-Fabric. Imediat fr.Petru Craiovan m-a luat la cor, tot la tenor. Am început să cânt şi la fanfară.

2 ani mai târziu, fratele Dan Mogoş, unul din grupul de armonii duhovniceşti (îl ştiţi bine, pastor în Şimleu), m-a iniţiat în dirijatul orchestrei de mandoline a bisericii, pe care am condus-o până în 1992 (de prin 1977). Pentru orchestră am început să armonizez propriile-mi piese, alcătuind un repertoriu novator pentru acele vremuri, şi pentru mandoline!

Tot atunci, am format şi un cvartet nou bărbătesc (uneori trio) din care făcea parte un alt frate din armonii duhovniceşti, fr.Mile Damian. Împreună cu el, am desfăşurat o laborioasă activitate de “culegere´´ de piese muzicale de pe la radio “Back to the Bible´´, pe care abia îl prindeam pe radiourile noastre, noaptea, după miez, şi scriam după “dictare´´ varianta primară a câteunei cântări, pe care a 2-a zi o cizelam, şi o-mbrăcam cu text, cum puteam, căci nu auzeam textul original întotdeauna, fiind f slabă recepţia radio.

În 1992, m-am mutat cu familia în cartierul unde locuiam, la nr.3, apărând în casa noastră cei 2 muzicuţi, Radu şi Gabriel, iar biserica nr.2 era prea departe. Aici, după o vreme, am preluat corul bărbătesc de la fr. Ghiţă Dragomir, un om căruia îi port un respect deosebit (din motive bine întemeiate, vă asigur!), mai târziu alcătuind şi un grup instrumental de suflători, unii profesionişti, alţii foarte talentaţi, cu care am spart oarecum tiparul clasic de fanfară, abordând un stil mai mult tip coral, nu “es-ta-ta-ta´´. Datorită faptului că aveam doar “omul şi locul´´, unii plecând, acest grup s-a destrămat, mostre rămânând doar amintirile şi partiturile…

De corul mixt am avut cinstea să mă ocup doar în ultimii ani, o vreme ca secund al fr. Georgel Dumitraşcu, apoi ca titular. Având harul să am alături un pianist ca Radu  (şi mai târziu pe Gabriel la orgă), am putut ataca piese de dificultate (dar şi frumuseţe) mai sporită, reuşind să creez un fond de cântare nou. După plecarea lui Radu, şi mai apoi încurajându-l şi pe Gabriel să-şi urmeze visul de a deveni (cu voia Domnului) pastor, am cedat locul altuia mai proaspăt, fr. Liviu Henţiu, iar eu m-am mutat la o bisericuţă mică de sat, la Beregsău Mare, 16 km de Timişoara.

Ce va voi Domnul, va-mplini cu mine şi mai departe.

Si acum,..inca ceva din trecut ….

Prin Harul DOMNULUI am lucrat cu Pele Achim, Puiu Caciora, Nelu Muresan, Mile Damian, Nelu Redis, etc. la cartea noua de cantari a Uniunii Baptiste Romane timp de cativa ani, si am cantat in corul Armonia cativa ani.

Am lucrat la CFR, 12 ani dupa terminarea facultatii de Mecanica, ca inginer ,apoi la Filarmonica Banatul Timisoara, ca bas, pana-n ziua de azi, etc.

Ma bucur de amandoi fii mei,care i-mi calca pe urme in domeniul muzicii.

Gabriel ,fiul cel mic , de cateva zile a obtinut masterat in teologie la Moody Bible Institute Chicago si mi-a spus ca a obtinut deja si un post de oboi si corn englez la Orchestra institutului

Pe sotia mea o cheama FELICIA, si e profesoara de chimie la Liceul CFR si Liceul Baptist “directorizat” de fr.Ilie Danut.(un alt component al lui A-D) Ea mi-a fost de mare ajutor in activitatea mea muzicala, la redactarea partiturilor, mai ales in vremea cand nu exista xerox pt crestini. Si mai ales prin intelegerea ce a avut-o,cand eu nu aveam ochi decat pt muzica.

Fie binecuvântarea Domnului peste voi, si podoabe sfinte să vă-mbrace, ca alesi ai Lui!

Cu stimă frăţească, END