Titi Demian

titi


 

Am fost născut în orașul Deva din România , regiunea Transilvania, fiind singurul copil al unei familii de creștini evanghelici neoprotestanți. Cu câteva luni înainte de a veni pe lume, mama mea a primit vestea că suferă de o “boală de inimă” care nu-i permite să nască copii dar pentru că nu se mai putea face nimic în privința mea, (existam deja), medicii au decis să fiu adus pe lume prin intervenție chirurgicală. Boala mamei a fost motivul pentru care ea a trebuit să renunțe la serviciu iar tatăl meu a fost nevoit să lucreze suplimentar pentru a întreține familia.
Încă de mic am fost dus la serviciile religioase ale bisericii pe care o frecventau părinții, acolo unde erau implicați în mod activ în cor. Din copilărie, am simțit o atracție pentru muzică; acasă fredonam cântece religioase împreună cu mama “pe două voci” iar când am împlinit 6 ani, părinții m-au înscris la Școala de Muzică din localitate. Datorită faptului că mama a stat cu mine acasă, nu a fost nevoie să urmez cursurile unei grădinițe și eram emotiv în prezența persoanelor din mediul didactic. Examenul de admitere la Școala de Muzică solicita din partea mea prezentarea unui cântecel și o probă ritmică. Pentru că nu eram obișnuit să mă exprim într-un mediu nefamiliar, am început să plâng și am refuzat să intru în sala de examinare. În timp ce mama se străduia să mă liniștească, a venit o d-nă profesoară de vioară care ne-a dus într-o sală a școlii unde era un pian, a început să cânte ceva, apoi m-a rugat să interpretez vocal sunetele pe care le cânta dânsa și astfel și-a dat seama de abilitățile mele muzicale. Astfel am fost “considerat” admis.
După examinare, părinții au fost nevoiți să aleagă instrumentul de studiu pentru mine. Existau două posibilități: vioară sau pian. Eu aș fi dorit pian dar pentru că resursele financiare erau reduse și părinții nu-și permiteau să cumpere un pian (fiind obligatoriu pentru cei care doreau să studieze acest instrument să dețină unul acasă), au ales vioara. Binențeles că am fost repartizat la d-na profesoară care m-a “examinat”. Astfel, am urmat cu succes cursurile școlii de muzică din localitate până în clasa a-VIII-a. Deoarece în regimul comunist era destul de dificil să obții o calificare în învățământ dacă aparțineai unui cult religios neoprotestant și pentru că în localitate nu era Liceu de Muzică, am început să urmez cursurile liceale cu profil industrial. Înainte de a împlini 18 ani eram deja angajat la o intreprindere iar muzica o practicam de plăcere, pregătirea în domeniul muzical devenind autodidactică. Pentru că de mic am fost atras de instrumentele polifonice și de armonie, am învățat să cânt la acordeon, la chitară și pian. În cadrul serviciilor religioase ale bisericii acompaniam la orgă cântarea comună, ocazional corul și un grup de tineri. Pasiunea mea era să acompaniez cât mai diversificat cu putință și dacă era posibil mai complex de fiecare dată.
În anul 1992 m-am căsătorit cu Estera, cea mai frumoasă cântăreață a grupului de tineri din biserică iar după un an s-a născut primul nostru copil. În urma schimbării regimului comunist din România, în localitatea Deva s-a înființat un Liceu de Muzică, astfel că cei 4 copii ai noștri (1 băiat și 3 fete) au început studiile în domeniul muzical.
La solicitarea unor prieteni am început să armonizez anumite melodii și astfel pasiunea pentru muzică a primit noi dimensiuni. Armonizările pe care le realizez exprimă muzica pe care o aud atunci când ascult o melodie iar progresele în domeniul calculatoarelor mă ajută la transcrierea notelor muzicale pe hârtie. Pentru a facilita pregătirea teoretică și practică a copiilor noștri, ne-am schimbat domiciliul la Cluj-Napoca.
Apreciez în mod deosebit persoanele care se pregătesc în domeniul muzical și care folosesc “darul” muzicii pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Fie ca prin muzica ce o ascultați sau o practicați să deveniți mai buni, mai sensibili și mai iubitori.

Titi Demian,
Cluj-Napoca 2012